Happy B-day, Mirc !:*

Cu toate ca te-am cam "pierdut" in ultimele zile, imi face o deosebita placere, draga puiule sa fiu prima care iti "spune" nu "La multi ani, sa fii fericit, iubit, sanatos, sa ai de toate pentru toate, sa ti se-ndeplineasca toate visele, sa stai mereu cu ce dragi, sa ajungi unde vrei, cum vrei, oricand vrei, cu cine vrei si multe altele de inca un infinit de ori" ci "Ai doar 18 ani/ Esti nebun, iubesti si nu ai bani![:-"]" la 00:00 ^_^

Imi pare nespus de bine sa te anunt ca de 4 luni (si-o zi) esti vinovat pentru fericirea mea, si sper sa mai citesti inca multi ani de acum inainte postari de genul^^ [Voi ramane cu tine..inca 2000 de ani:-"]
Ti-as mai putea insirui inca vreo trei pagini inutile pe al meu blog si sa te plictisesti o saptamana citindu-le, insa mi se incalcesc ideile, cuvintele nu suna prea bine acum...si prefer sa ma opresc la doar aceste cateva randuri...

Si daca tot e fix..."Vrei un ceai?"^^

Te iubesc, Fluffy.. si intr-o zi o sa ma ai pe mine in fata, soptindu-ti toate astea..nu-ti vei mai irosi privirea admirand doar niste pixeli verzi amarati:P Zambeste, e ziua ta ! ^^
"La multi ani !:x", iubitule:*

[Imi pare rau ca "esti nascut pe 11 octombrie" si ca mai erau inca 10 minute pana la ziua ta...ideea era alta...dar tu oricum stii ca te iubesc!:*]

Toamna in Copou

"Fosnet ruginiu de frunze,
Cintec vested in ecou,
Ba e freamat printre muze,
Ba e toamna in Copou.

Si ciupeste la chitara,
Tot sfios, cu bucle- n plete,
O timida fetiscana
Cu blugi rupti si negre ghete.

Si in suflet, si-n acordu-i
De chitara, sta sa teasa,
Parca de adolescenta
Glasuire ingereasca.

Si, vibrind acut pe coarda,
Se prelinge, prin suspine,
De pe- obrazul ei de ploada,
O lacrima s- o aline.

Si cu cintul ei de seara
Stau tomnateci in tablou
Doar acordul de chitara
Si tramvaiul din Copou."

Versuri: Botgros- Radu Andreea

Iarăşi seară.

E doar o alta seara, o alta ora si o alta presimtire.In rest.. in jur palpita aceleasi lucruri, ma venereaza aceleasi ganduri si sunt aceeasi eu. Aceeasi eu, cu un breton fugar pe frunte, cu ochii inlacrimati sub rama garbova de ochelar, cu doua fire norocoase argintii ce imi sugruma-ncheietura stanga...

Aceeasi eu, cu acelasi vis de a zbura departe, cu aceeasi privire adanca si acelasi zambet indraznet furisat in coltul gurii.Aceeasi eu...chinuindu-ma sa scriu.Sa scriu despre orice.
Acum insir cuvinte despre viata de boboc - o alta etapa, un alt inceput, dar acelasi "tu".

Acelasi tu, cu aceleasi vise, cu aceleasi idei, inconjurat insa nu de aceleasi persoane. Acelasi tu, cautand in noile figuri aceleasi chipuri de demult.Si poate nu-s asa cum ai visat, cum ai sperat sa fie...Sunt poate mult mai stranii si poate mult mai reci.

Poate ca nici tu nu mai esti acelasi.

Privesc in urma... imi simt acum prin vene o lina schimbare...am crescut...dar parca tot mica am ramas. In priviri imi pulseaza acelasi verde, crud si nesigur..in glas se ghicesc inca emotii infantile...Doar in ganduri acum mi se citesc stangaciile-adolescentine.

Mi-au brazdat obrajii cinsprezece veri si-o toamna, timp in care m-am amagit cu lucruri minore, sperand ca doar asa imi va fi mai bine.Am cladit cu grija lumea mea...in care au pasit sfios oameni de suflet, m-am indragostit neasteptat si mi-am pastrat in amintire doar clipele frumoase.

Ori, cand altcandva poti gusta mai din plin bucuria de a trai, de a iubi, de a ride cu nesat...cand mai poti visa cu ochii deschisi si insira numele asa zisilor tai prunci pe hartie, cand sa mai rupi coditele de mar oprindu-te intentionat la initiala iubitului, cand sa te mai furisezi din casa sub pretext ca-ti plimbi cainele, dorindu-ti de fapt sa-l mai suni pe el macar un minut...daca nu acum..cand prin vene iti alearga vise, sperante si dorinte implinite la 3? Acum... cand zambetul iti fuge adolescentin pe buze, si privirile iti sclipesc atunci cand auzi "te iubesc!"

Inceput de octombrie.

Parcul e trist.E-aproape liniste in jur.Un soare difuz se joaca parca-n ceata diminetii, iar ninsoarea de frunze imi incalceste pasii.Imi zboara gandul undeva departe, intr-un trecut ciudat,meschin si fara de speranta..Ochii mi se umezesc indata si cauta frenetic prin frunzele uscate.

Mi-e dor de alintarea verii, de joaca printre firele de iarba si de nenumaratele povesti rostite pana dimineata-n zori.

Ma pierd acum ca o firava boare pe-aleile pecetluite de enigmatice povesti..si incerc sa regasesc amintiri uitate.De ce le-as regasi daca oricum dor..si tot ce am acum ma face sa zambesc...Iti caut zambetul cumva...si il gasesc ascuns in suflet.

Mi-e dor sa imi simt trupul scaldat in caldura diminetilor de vara.Sa imi rasfir alene degetele prin puful pernei mele..pana ce-o adiere de vant imi invadeaza odaia si-mi spune "Buna dimineata!"

Dar uite-ma in toamna...nostalgica, nesigura...cautand un zambet pe care nu l-am intalnit.

Si poate ca-mi va fi mai dor de tine decat de vara si de soare, abia dupa ce iti voi sorbi cu nesat privirile si zambetul, atingerile si sufletul...

Pentru ca te iubesc !

O unda dulce de dimineata iti sopteste firav la ureche...ca el iti e surisul, el e culoarea si fericirea din viata ta. Numele lui pe buzele tale iti face sufletul sa tresara...el e visul, speranta, zambetul si iubirea. El e tot. E o privire firava, un suflet de copil, el e viata ta ! Te iubesc, puiule !

Ea in viziunea ei.

Si brusc se simte mica, prea mica parca! Mica si singura intr-o lume prea mare si prea aglomerata.Va veni si timpul ei.Timpul in care va alina ea alte suflete mici si singuratice, in care va avea tot ce-a visat...Rabdare, scumpo!

Captiv

E noapte...Talpile ei simt inca umezeala pardoselii.De cand zace oare sprijinita de fereastra?Verdele imperfect din privirile ei fixeaza absent o frunza amortita.se desprinde in cele din urma..de teama sa nu se rataceasca in prapastia ochilor ei.

Pe chipul ei inzapezit de lumina se desluseste doar conturul buzelor crispate.

"Ce-ar fi daca ar aparea acum?" Si isi pierde iar privirea undeva departe...Cauta...Ce cauta?Ii apare senzatia ca a mai simtit asta candva..Ca si cum un far puterinc ar lumina intamplari vechi..uitate...

Un fior rece o cuprinde...

"Va trebui sa ma desprind de locul asta..daca nu vreau sa zac in asternut o saptamana.." i se ingana pe buze cateva cuvinte.

"Ce-ar fi daca ai fi aici..?!Ar fi cu totul altceva..Uite cum s-au desprins toate frunzele..Pacat ca e toamna...e frig..si ploaie si vant..."

Ce o fi oare in mintea ei impaienjenita de vise si sperante?

"Pacat ca nu pot sa zbor...As fi zburat pana la el..sa-i spun cat il iubesc si as fi venit inapoi...sau as mai fi zabovit putin..sa il vad cum zambeste...Pacat...sau poate e doar o iluzie...dar cum se explica toti fluturasii care imi devoreaza launtrul?Pacat ca nu pot zbura..Pot doar sa-mi crosetez vise pe cer si sa umblu dimineata pe strazi beata de fericire cu zambetul pe buze sarind zvelt de pe un picior pe altul spunandu-mi "azi e mai bine !"..Pacat ca sunt singura acum..si ploua si e frig si sunt desculta...Ce faci, biet caine? Ai venit sa vezi si tu luna? si cum ploua..si e frig si sunt desculta?Haide..da-mi o imbratisare..ca-n vremurile de demult...asa e, nu te mai tine. Ai imbatranit! Dar uite, caine..acum poti sa mergi..Nu e minunat?"

Si strange la piept sarmanul caine neajutorat pana acesta schelălăie de durere.

"Iarta-ma, batrane..Nu ar fi minunat sa nu fim singuri acum?De fapt..de ce ne plangem? Ne avem unul pe altul! De zece ani, caine..doar tu stii ce e cu mine..si luna asta spalacita.Sa nu pleci de langa mine. Stii ca mi-e frica...mi-e frica sa raman singura. Tu nu m-ai abandonat niciodata.Chiar daca te-am ranit.Ca acum...tu esti bolnav, batran..si tot stai cu mine in frig..poti sa pleci daca vrei...sa nu iti fie mai rau.De ce te uiti cu ochii aia la mine? Iar ti s-a uscat botul, caine..Ti-e rau? Mai stam putin...Ce crezi..ca o sa mi se indeplineasca visele? Tu ai fost vreodata fericit?Vreau sa spun..cu adevarat fericit? Eu cred ca am fost..demult...Haide, spune si tu ceva !"

Un marait multumit si o privire intrebatoare veni din partea potaii incapabile sa-i ofere un raspuns...

"Haide la culcare...nu vreau sa te mai chinui.Caine, te iubesc! Si pe el il iubesc..."

Cu miscari nesigure de copil plapand isi lua batranul prieten in brate.Pasi desculta e podeaua inca rece. Fiorii ii faceau iarasi pielea sa se increteasca.

Se strecura in odaia ei micuta inecata in lumina.Isi furisa trupul in asternut, inveli cainele...Stinse cu grija felinarulsi incepu sa ingane vechiul cantec de leagan pe care mama ei obisnuia sa i-l fredoneze...

"Tic pitic..."

"Noapte buna, caine !"