De dor de toamna.

In vene-mi vibreaza un puls tremurand
In ploaie de toamna.
Sub piele in clocot se vad revarsand
Ulcioare de sange.
O frunza cam palida mi-asterne in suflet
Parca-o alta fiinta.
Dansul bland al toamnei -- maiastru balet
Roiuri cam triste.
M-agata un vant cam aspru afara
Si-mi zgarie fata.
Fac corzi de cuvinte, cantec de seara
Si-adorm.
Te strig mereu pe nume cand noaptea-i senina
Dar taci.
Ma sperie vantul de-mi suiera vested
De la fereastra.
Dar totu-i al tau, imaginatia ta,
Tu, fata trista, cu ochii mari
Si verzi!
Trista esti tu, ecoul si noaptea,
Trist sunt si eu, la fel ca si raza
Ce se coboara in tine.
Mi-as incalci mangaierea in al tau par uscat
De praf si de frunze.
Dar trupul ti-e departe,
Prea departe parca
Si doar rasuflarea-ti din suflet
Ma mai apasa...
Rosu-n obraz.
Te-as strivi intre brate
Imaculat si cald.
Dar mi te-a rapit o toamna meschina.
Mi-a mai ramas doar privirea-ti senina!