Ce se intampla mai exact atunci cand toti sunt prinsi de febra cumparaturilor, a cadourilor, a cozilor interminabile de pe la magazine?…Cand oameni cu zeci de kilograme in brate se intorc spre casa…nervosi ca au fost “fentati” la magazin…ei...atunci se apropie sarbatorile…Cine sa mai stea sa se gandeasca la copii, la ce e pe acasa…Mancarea e pe primul plan! Ca sa nu mai amintesc de curatenie...Ce vor spune rudele cand vor veni? Ca de’…de cand copiii au crescut…cadourile se primesc cu vreo 2 luni inainte…Asa ca…o problema s-a rezolvat !
Ei bine...dar asta inseamna si ca se apropie iar perioada aceea a anului cand imi dau seama cat de mult o iubesc...Da, pe bunica...Craciunul mi-am dorit dintotdeauna sa fie brazdat de zambete, de iubire, de cate si mai cate lucruri frumoase...Si pe cat de tare mi-am dorit...pe atat de mult nu s-a intamplat. Cu exceptia zilei de Ajun, in care bunica se instala in casuta noastra si imi spunea mie povesti...
Eram mica...trebuia sa vina Mos Craciun...se lasa seara..asta insemnand ca trebuia sa apara si ea ! Cu minunata carticica de povesti...o carte mica, foarte mica...in care incapeau nu stiu cate povesti interminabile...si care bineinteles se repetau an de an in ziua de 24 decembrie unei fetite nerabdatoare cu mii de zulufi aramii in coditele stranse cu fundite mari, rosii. Ochii ei verzi sorbeau fiecare cuvant din poveste, fiecare miscare a bunicii care i le spunea cu atat de multa blandete sub bradutul proaspat impodobit.
Si stateau asa ore intregi, pana ce batranica ispravea toate istorioarele despre Craciun si isi trimitea nepotica la culcare pentru a-si astepta in taina cadourile de la Mos.
Micuta insa niciodata nu primea tot ce isi dorea...Sau asa credea ea...
Trecea timpul si parca pe copila nu o mai atragea nici prima luminita din pomul de Craciun si nici cadourile pe care le descoperea sub brad. I se parea banal sa desfaca funditele de cadouri in fiecare dimineata de 25...povestile erau acum departe de ea...carticica o vizita an de an...dar istorioarele ramaneau inchise intre coperte...
Crestea...Iar sarbatorile se transformau odata cu ea...Acele codite robuste carliontate si indraznete incetasera sa-i mai completeze chipul rotunjor si rumen de fetita...Doi ochi mari, verzi, pierduti si-o dunga rosiatica inlocuira sclipirile de copil, iar fata ei roz si plina de bujori ii era acum stearsa si furata de ganduri. Trei pistrui ii punctau acum timid pe varful nasului... Dar mai presus de orice, credea ca Mos Craciun ii va aduce intr-o zi darul mult cerut. Si-a asteptat ani multi...plini de dezamagiri strecurate printre cadouri "mult asteptate", printre aceleasi crengi de brad ce-i invadau camera an de an. Isi pierdea toate visele putin inainte de Craciun si Ajunul se transforma incet-incet din seara aceea de basm in clipele ce o dureau cel mai tare.
Toate promisiunile ii erau spulberate si parca toata fericirea ei de peste an pierea intr-un zambet trist in ziua in care isi desfacea cadourile...
Implinise cinsprezece ani si nu isi mai dorea niciun cadou...de fapt..pe toate le primea inainte...aproape pe toate...ce isi dorea cel mai mult nu avea sa primeasca decat mai tarziu...sau poate niciodata...Dar spera...avea o modalitate natanga si naiva de a-si ridica fruntea sus si de a zambi pentru ea...Simtea cum toti din jur dispar si era neputincioasa...Dar ea zambea...mai trist, mai vesel, mai plin de iubire, mai speriat, dar surisul ei mereu era acolo...
Si iata-ma...depanandu-mi povestea in cinci cuvinte pe trei randuri...poveste care se repeta an de an...Dar pana cand?
Inchizand ochii si uitand toate cate-am scris, Craciunul il iubesc la fel ca si pe Mos Craciun care se dovedeste a fi egoist...Imi place inca sa citesc din cartulia cu povesti in seara de Ajun, chiar daca batranica mea nu-mi mai mangaie crestetul si imi zambeste decat a doua zi...Si sper sa o mai faca mult timp de acum inainte...
Cu toate ca "fetita preadolescenta" ce traieste in umbra mea nu isi primeste toate cadourile de Craciun, ba mai mult...mai pierde cateva din cele existente...isi doreste din tot sufletul...la fel ca si mine sa multumeasca si sa zambeasca celor cateva persoane care o iubesc si care sunt acolo chiar daca nu se vad niciodata...si acesta este Craciunul...
