Cusur

Incotro, femeie firava cu chinuri in suflet?
Azi ce visezi, rapita de dulcele sarut primavaratec?
Fiecare puls al tau care se zbate
mai sus de clavicula... iti mai fura cate un an -
si tu refuzi sa crezi -
Azi incotro ti-o ia privirea, gandul?
Pe ce buze-o sa te mai odihnesti cand, fara sa vrei,
realiza-vei ca ideal nu exista?
Pe ale tale, sa le musti, nu mai ai vlaga.
Numeri victime si-ti plangi vechi iubiri
ca o biata juna ramasa fara de sot.
Privesti in stanga ta printre lacrimi,
innebunita sa-i tipi in urechi
"Ramai!"
Cusur...

Serendipitate part 1

"Are poate cei mai calzi ochi pe care i-am intalnit vreodata. Daca ma intrebati de ce am inceput cu ochii...e poate pentru ca ei imi arata sufletu-i intreg. Dispune de acea doza de calm care sa ma faca sa plang si sa rid in acelasi timp, dar ce mi-a purtat sufetul spre el a fost faptul ca, fara sa ma caut, m-am gasit pe mine, in el; practic, ma contine.

Nu pot cunoaste sigur motivul pentru care l-am primit, poate sa-mi teasa aripi, sau poate invers...dar din prima zi...mi-am dat seama ca legaturile care se nasc sunt uneori mult mai de nestavilit decat ne-am imagina.  Un amestec de contradictii, de incertitudini, de bucurii si suferinte se inalta in fata mea in fiecare seara. Parca incep sa-mi doresc sa fie mereu seara si doar atat, atat incat sa-l pot pastra alaturi de mine, strans, legat c-un fir imaginar de glezna mea, de sufletul meu...

De multe ori am senzatia ca atat de mult il las sa-mi alerge prin vene-ncat ma sperie; parca pe furis intra pe sub pielea mea si paseste cu gratie, fara sa ceara acord.

Nu pot niciodata sa-mi dau seama in ce sens creste iubirea mea pentru el; e un soi de chin delicios, totul; se naste zi dupa zi. Uneori stie sa ma alunge, desi eu nu vreau. Alteori o fac chiar eu. Ceva imi spune ca n-am sa-l leg niciodata de mine. Stiu doar, cu fiecare secunda cu care ma cucereste, ca vreau sa il pastrez...pour toujours".

Ploua. Ploua incontinuu de patru zile bune. In dimineata aceea de Aprilie, Mira parea mai frumoasa ca oricand. In intunecimea camerei ii ghiceai silueta, chiar si bine ascunsa sub cearsaf. Lenesa, se intoarse in pat pe partea dreapta; din greseala ii atinse pleoapele, iar el tresari si-o prinse de talia subtire.

-M-as putea uita la tine asa...ore intregi, fara sa scot niciun cuvant.

-Blegule, tocmai ce ai scos, si nu unul, ba chiar foarte multe! chicoti Mira, ghidus cufundata in perne.

In inocenta ei inca adolescentina, Mira stia ca orice cuvant pe care l-ar spune nu-i putea provoca niciun rau lui Ralph si pe buna dreptate v-ati putea intreba, desigur, de ce? 

-Te-am iubit de la primul cuvant, ingratul meu prieten!

-Te-am iubit chiar inainte de primele cuvinte, ingrata mea iubita!

-Tot timpul trebuie sa fii cu un pas inaintea mea? Desigur, ca azi e randul tau sa faci cafeaua.

Ralph sari ca ars din asternut si disparu in bucatarie. In trei minute reaparu in dreptul patului cu nelipsita cafea, o ceasca de ceai si doua mere, unul verde, altul rosu.

-Doar azi, ai dreptul sa alegi. Vrei un ceai?

De ce atunci si nu in alta zi? Pentru ca intamplarea facea sa fie 7 ale lunii, zi in care isi sarbatoreau tot timpul aniversarea. Mira privea pierduta pentru prima oara, dupa mult timp. Asternutul cald inca si aerul rece din camera ii dadeau senzatii pe care nu-si dorea parca sa le incerce atunci. Grava, parasi locul si nu reveni decat dupa ore intregi, scursa parca de plans.

-Ti s-a racit ceaiul...iar merele i le-am dat lui Jeff pentru cea mica. Spunea ca plange de cand s-a trezit si ma gandeam ca ar putea-o inveseli.

Ralph nu stia cum sa reactioneze. Simtea in adancul lui ca nu trebuie sa o tulbure; nu stia sau nu voia macar sa reactioneze. O voia exact asa cum era: ciudata si deseori nepotrivita in context. Stia ca daca are sa ii vorbeasca, Mira tot ar interpreta in felul ei cuvintele. Ii facu loc pe canapea, iar ea se cuibari cu totul in bratele lui. 

-A venit Jeff? De sora-mea a spus ceva?

-Doar de Aylin a amintit ca a plans. Venise sa ne ia la mama, dar i-am spus ca inca dormi.

-Foarte bine...vezi? De aia te iubesc.

Mira nu ii spunea des asa ceva, dar cand ii spunea, parca tot Universul lui Ralph se rearanja undeva. Simtea ca in sfarsit are pentru ce trai; nu era fericit pe deplin decat in prezenta ei si a lui Aylin, nepotica lor, care, ori de cate ori il vedea, nu ezita sa il acopere cu cascade de rasete si pupaturi. Se integrase in micro-lumea Mirei, ba chiar isi creasera si una doar a lor, in care amandoi se pierdeau si deveneau impliniti- unul prin celalalt. 

-Ma gandesc sa te pastrez pentru totdeauna, Mira mea. Ce spui?

Ea il privi atent in ochi si zambi in coltul gurii, apoi se napusti asupra lui cu miscari de pisica lenesa.

-Risti?

Plenitudine

Relele naravuri mereu ne invata cele mai bune lectii de viata. Schimbare...nu toti ne gandim la ea, in special la fiecare inceput de an, cand cerul parca se deschide de artificii, iar noi privim in sus, plini de speranta, spunand: "De anul asta, voi incerca sa fiu un om mai bun, voi incerca sa ma schimb." Gresit...nu ne schimbam niciodata, decat in momentul in care ne doare foarte tare. De cate ori o zi de Luni nu ne-a indemnat sa facem schimbari? "De Luni incep sa initiez un echilibru", zise ea gandindu-se la schimbare. Ideea e ca ai nevoie doar de zece secunde de curaj care sa te faca sa schimbi ceva. Schimbarea vine atunci cand actionezi in consecinta, cu riscul de a te rani, evident, cu rabdarea de a intelege de ce sau de ce nu functioneaza decizia ta.

Mira, copil plapand cu suflet de student e rezervata in privinta schimbarilor, drept pentru care scrie un jurnal care, crede ea, o ajuta sa isi pastreze echilibrul.

"Ieri m-am simtit mai singura ca niciodata, presata din toate partile insa, de ideea de a schimba ceva la mine, la atitudinea mea. Imi vine greu sa cred ca si cei care tin la mine ma indeamna la fel. As schimba ceva, dar...nu sunt sigura ce; sau in ce directie...Sunt un vulcan, de cele mai multe ori, care vrea sa schimbe totul, fara ca el sa fie afectat. Ma intreb, ce soi de suflet oi avea? Uneori realizez dureros de tare ca nu merit tot ce primesc...ca asta seara."

La o saptamana dupa, Mira se hotari sa schimbe ceva in viata ei. Isi cufunda fruntea intr-un imens breton, nemailasandu-si ochii la vedere. Prin asta, Mira credea ca poate feri lumea de rele. Stia ca nu-si va mai da sufletul niciodata, dar atat de sleita de puteri o lasase, incat avea senzatia ca putea adaposti intregi generatii de suflete care sa vina si sa iasa dinauntrul sufletului ei. Pe banca unde statea de doua ore si aproape jumatate, soarele se resfrangea tot, doar pentru ea, doar asupra ei. Era macinata pe interior, dar chiar si asa reusea sa absoarba toata lumina.
Afara, tot spectacolul ce se dadea..nu era decat furtuna calma din sufletul ei. Ce soare, ce vant, ce praf taios ii zgaria fata. Ramasese in sfarsit singura, asa cum isi dorise, doar ca o durere crunta ii sfasia sanul stang; sa fi fost inima care-si dorea sa-i sara din piept? O privea pe Ami cu o caldura pe care n-o mai simtise pana atunci; o admira. Ii admira puterea de a-si gasi echilibrul cu pretul a orice. Ami era diferita, iar Mira...stia ca intr-o zi are sa trebuiasca sa devina la fel. Pentru ea, Ami era idealul gingasiei, doza de contradictie; "acel ceva" care sa o puna in functiune, oricate nazuri ar fi facut. Era cea constiincioasa dintre ele doua, prudenta, dar ce o atragea pe Mira era faptul ca niciodata nu se lasa pacalita. "Pune-ti ochi la suflet!", ii spunea, dar niciodata nu se lasa dominata de mofturi si capricii. Ami era pentru Mira mini-femeia perfecta: rationala si cu un suflet gigant. Mira...era studenta nestatornica, pururi in cautarea idealului. In timp ce Ami crestea frumos, Mira mai tragea cu ochiul pentru o noua fila de roman, dar cand Ami plangea dupa ajutor, parca intreg universul Mirei capata un nou sens: realizase in sfarsit ca nu mai cauta fericirea ei; ci pe a altora, capabila sa o aduca pe a ei.

"Sunt povestea a ceea ce crezi ca vezi; sufletul meu ti-e o carte deschisa. Ia-ti aripi din mine, poti creste prin mine ori de cate ori vrei... "

Aripa.

Gonind spre tine
m-am lovit de-un zid care
mi-a frant aripile.

Mai am si azi dureri
atunci cand timida-
ncerc sa le inalt.