Toamna in Copou

"Fosnet ruginiu de frunze,
Cintec vested in ecou,
Ba e freamat printre muze,
Ba e toamna in Copou.

Si ciupeste la chitara,
Tot sfios, cu bucle- n plete,
O timida fetiscana
Cu blugi rupti si negre ghete.

Si in suflet, si-n acordu-i
De chitara, sta sa teasa,
Parca de adolescenta
Glasuire ingereasca.

Si, vibrind acut pe coarda,
Se prelinge, prin suspine,
De pe- obrazul ei de ploada,
O lacrima s- o aline.

Si cu cintul ei de seara
Stau tomnateci in tablou
Doar acordul de chitara
Si tramvaiul din Copou."

Versuri: Botgros- Radu Andreea