captiv./ Fragment. Jurnalul unui suflet prost

Alerg. Imi simt sufletul lovindu-se de peretii interiori ai carnii mele moi ce il tine captiv. Imi simt respiratia navalind acut in fiece particula a trupului meu; imi palpita inima lovinda de torace, se simte mica..din ce in ce mai mica. Incetinesc. Zvacneste totul in mine, toate firele de sange imi alearga frenetic pe sub piele. Deschid ochii..alei de toamna imi poarta pasii tot mai sus..alerg de un drum neted, pietruit..abia disting ce e in jur. Zvacnirile mele ma sperie, ma adaposteste o salba infinita de castani batrani, tomnatici, galbeni-verzi, rosii arzand. Ma simt mica si rspiratia iar ma loveste in timpan. Inchid ochii si explodez in interior, imi simt in vene toamna..Ma taie vantul pe fata si-mi raneste pleoapa, imi piaptana parul..Ma opresc. Cine sunt? Ce vreau de fapt sa gasesc? Piatra pe care oasele mele lenese se odihnesc e prea rece si imi trezeste iar zvacnirea din amortire. De ce vreau eu sa fug de mine? Mi-e frica de mine..
Simt in mine doua sentimente de ura si iubire fata de doua suflete, dintre care unul e al meu, iar celalalt al celor doi ochi caprui; nu pot impartasi clar nici ura..nici iubirea. Mi-e frica sa admit ca eu pot face toate aste lucruri intr-o singura viata. Sau poate nu pot si asta e motivul pentru care am creat o a doua viata.

altfel de viziune

Mi-am reintregit sufletul de ceva vreme..

un suflet prost care a tot plans...

Mi-am recapatat chiar si zambetul

colorat; care cine stie pe unde fugise..

M-am privit in oglinda

si-am izbucnit in plans si in ris apoi...

Te iubesc.

Ma gandesc la privirea ta

la fel de des cum si respir..

si iar te iubesc..

Nu stiu cum te-am gasit..

cand ma uit la tine

imi imaginez o capsuna..

dulce, cu aroma de toamna.

Ma-ntreb ce ar fi toamna fara tine...

te-as prinde de mana oricand

si as fugi cu tine departe;

pe sarme, pe acoperisuri de case..

pe nori, sa te sarut.

tu sa ma tii strans alaturi

si sa-mi zambesti.

TU, esti motivul meu;

tu cu privirea ta adanca...

in mainile tale mi-as scufunda zi de zi obrajii, si gura..

fiinta..

pe chipul tau as vedea vesnic cuvinte..

pe buzele tale mi-as pierde cam incontinuu sarutul;

in vocea ta m-as scalda viata intreaga.

Cam asta insemni acum

pentru un suflet prost...

Cine stie...

cine stie cat vei mai insemna...

tu esti motiv al inspiratiei mele,

tu ma inspiri...