Parcul e trist.E-aproape liniste in jur.Un soare difuz se joaca parca-n ceata diminetii, iar ninsoarea de frunze imi incalceste pasii.Imi zboara gandul undeva departe, intr-un trecut ciudat,meschin si fara de speranta..Ochii mi se umezesc indata si cauta frenetic prin frunzele uscate.
Mi-e dor de alintarea verii, de joaca printre firele de iarba si de nenumaratele povesti rostite pana dimineata-n zori.
Ma pierd acum ca o firava boare pe-aleile pecetluite de enigmatice povesti..si incerc sa regasesc amintiri uitate.De ce le-as regasi daca oricum dor..si tot ce am acum ma face sa zambesc...Iti caut zambetul cumva...si il gasesc ascuns in suflet.
Mi-e dor sa imi simt trupul scaldat in caldura diminetilor de vara.Sa imi rasfir alene degetele prin puful pernei mele..pana ce-o adiere de vant imi invadeaza odaia si-mi spune "Buna dimineata!"
Dar uite-ma in toamna...nostalgica, nesigura...cautand un zambet pe care nu l-am intalnit.
Si poate ca-mi va fi mai dor de tine decat de vara si de soare, abia dupa ce iti voi sorbi cu nesat privirile si zambetul, atingerile si sufletul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu