Deja primavara? Da...de cateva zile bune...Si e soare, bucurie si incantare, exaltare, dorinta. E atat de multa lumina in care sufletu-mi se scalda..Imi doresc sa te mai strang de mana si sa tremur de emotie. E caldura, iar in jurul meu decorul se schimba continuu. Vin si pleaca mereu chipuri mai vesele sau mai triste, mai ponosite si mai plictisite. Iar ma caut..ma regasesc vorbindu-ti, dar tu tot nu esti aici. Mi-e dor sa ma plictisesc de lume impreuna cu tine! In lipsa ta, ma ingrozeste lumea.
E o alta zi, o alta atmosfera...m-am oprit pe aceeasi banca la umbra si tot privesc in jurul meu. Ce are sa se intample in urmatoarea secunda? Dar intr-o zi, doua?Poate-or sa dea in sfarsit muguri, iar intr-o saptamana, doua, se vor transforma in flori frumoase, roz si violet. Dar cu mine? Ce-o sa se intample cu mine, intr-o zi, doua? Dar cu noi? Noi...noi n-a existat nicicand, decat in cel mai relativ mod cu putinta..si cel mai nepalpabil. Noi n-a mai existat decat intr-un colt de inima uitat si regasit, cand si cand, in timpuri in care imi lipseai..si pot sa spun ca imi lipsesti destul de des. E atat de cald acum si de frumos afara, incat ma face sa te simt mai aproape de mine. Mi-e dor de zilele cand pierdeam vremea pana tarziu, pe o banca in gradina, iar timpul curgea greoi, doar pentru ca eu imi doream astfel. Pana azi..te-am iubit si renegat de mii de ori.
