Tu n-ai idee cum ma musca dorul in fiecare dimineata cind ma trezeste adierea vintului si tresar, crezind ca e imbratisarea ta. Si-n tresarirea mea mi se-nfioara toata pielea si-mi amintesc de tine, intrebindu-ma mereu "Ti-e frig?", constient fiind ca nu si ca dupa atitea luni, tu inca mai reusesti sa-mi dai fluturi in stomac. Ma ascund sub cearsaf si ma joc in cotinuare cu tine, ca asta primavara cind nu ne pasa nici cit e ceasul nici daca avem ce minca si stateam asa ore intregi, poate chiar zile si nu voiam sa ne parasim patul, decit atunci cind trimitea mama pachet in gara... Si-apoi tot in pat ajungeam, hranindu-ne cu capsuni si cirese, dar parca tot sarutarile noastre erau mai dulci. Tu n-ai idee, dar stiu ca si pe tine te chinuie si te necajeste, doar ca tu esti baiat, si spui ca pari patetic. Eu stiu ca tu nu vrei sa ai idee de cit de mult imi doresc sa te tin doar linga mine si de cit de mult te iubesc, pentru ca vrei s-o auzi vezi de la mine. Te-as devora, asa cum o face dorul cu mine, de fiecare data cind realizez ca esti la o ora, sau chiar la o secunda distanta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu