Cind doare iubirea?

Adevarul e ca toata viata noastra ne e teama: teama ca n-o sa reusim sa facem primul pas, teama ca nu e mama linga noi sa ne imbratiseze, teama ca primul dinte va creste strimb, ca vor ride colegii de noi in prima zi de scoala, ca nu vom reusi sa aflam ce ne dorim, ca nu ne vom gasi, ca o vom da in bara, ca nu o vom gasi niciodata...pe ea, Iubirea, iar daca se intimpla minunea de a o gasi, evident, ne va fi frica sa nu o pierdem. Deci, noi cind aflam ca traim? 

Nu, nu cind ne zboara sufletul de fericire privindu-l pe cel de alaturi, ci atunci cind realizezi ca iubirea doare. Cind doare iubirea? Cind lupti pentru ea, realizezi ca nu mai ai loc liber pentru noi copci, si totusi inca trebuie sa mai lupti. Si-o sa spuneti, dragi naivi, ca iubirea nu sta bine linga lupta si nici invers, iar eu, copil naiv proaspat trezit din vis, va voi spune ca iubirea doare si se gusta cel mai intens cind o simti si tu si el, dar altcineva din exterior intervine si spune ca n-aveti voie. Iubirea doare si e delicioasa in taina, cind nimeni nu stie nici de tine nici de el, cind explicatiile nu vin sa va intunece visul, cind, desi va e frica de ce va fi miine, voi va luati in brate si va sarutati ca doi nebuni. Iubirea doare cind ti-e dor de ea de-ti vine sa te urci in primul tren care duce spre orasul ei, doar ca sa-i spui c-o iubesti. Iubirea doare cind realizezi ca nu-i usor ca tu sa te vezi cu ea de mina pe strada peste zece ani, iar mama te suna si-ti spune ca ti-a gasit o noua iubita. Iubirea doare cind realizezi ca decit s-o pierzi, mai bine o fereci. 

Adevarul e ca... numai de iubire nu ti-e frica niciodata, chiar daca cea pe care ti-o doresti si te completeaza ca om...doare.