vineri, 22 august 2014

Iar nu-i Vara.

"Dimineata de azi m-a facut sa-mi doresc sa vina toamna, sa pot respira din nou, caci m-a coplesit si vara care sta sa treaca. Daca ma gindesc bine, deloc nu mai vreau sa fie vara, niciodata...Vreau sa intimpin toamna asa cum o fetita intimpina orasul prea mare pentru ea, cu ursuletul ei de plus in mina: fara griji, cu multa iubire si curaj in suflet. Nu e frumos, cum unui copil nu ii e teama niciodata de nimic? Poate doar de balauri ascunsi dupa masti."
Mira primi cu sfiala ultimele zile, desi afara era soare ea nu reusea defel sa-l distinga. Ralph o privea cu oarecare retineri, nu mai stia daca ochii lui ii mai spun sau nu aceleasi lucruri ca inainte. Arsi de soare, abia sositi de la mare, se cuibareau in fiecare zi in patutul lor ingust de linga geam, acolo unde isi teseau ei toate visele. Habar nu aveau ei, indragostiti unul de celalalt pina in textura oaselor, ca visele frumoase nu dureaza la nesfirsit, uneori ele mai sunt intrerupte de tresariri.
Mai bine o oaie neagra, cele albe ma fac tot timpul sa ma indoiesc de puritatea culorii pe care incearca sa o afiseze, spunea Mira cu ochii inecati in lacrimi. Se lovea pentru prima oara in viata de o respingere; timp de douazeci de ani, biata copila nu se obisnuise cu definitia cuvintului, dar nici nu si-ar fi dorit. 
Isi dorea doar ca el sa o ia de mina si sa-i spuna "hai cu mine, nu conteaza unde, dar hai sa fugim de linga cei care nu ne lasa sa traim"; stia insa, ca asta nu va fi posibil niciodata. Era pentru prima oara cind Mira trebuia sa infrunte direct un razboi, cind trebuia sa-si faca vinatai si cicatrici, dar ce nu ar fi facut Mira, din iubire? Pare-se ca daca cineva ar fi trebuit vreodata sa spuna un singur cuvint despre ea, acela ar fi fost cel mai potrivit: IUBIRE. Desi era cu aripile in inchisori si cu sufletul in pioneze, Mira avu, la sfirsit, puterea de a spune: "Da, voi face tot ce trebuie sa te pastrez, va trebui sa-nvat sa iubesc si ce nu pot iubi, altfel nu e deloc o virtute."
Il iubea si stia ca si el simtea la fel, acum totul devenea doar o problema de intensitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu