Zi buna, clipe frumoase, schimbare de caracter. Fericirea te schimba, bunastarea te arunca intr-un val pe coama caruia tu devii zeu si sufletul tau se schimba, te schimba. Uneori e ciudat sa te simti implinit; cand e prea mult rau, ajungi sa crezi ca asa e viata ta, cand e prea mult bine ajungi sa te sperii.
"Mi-e frica de prea mult bine", zise ea. Cat de agale si greoi se mai intorc rotile trenului.. Drumul spre casa pare infinit. E noapte si pleoapa cade grea, incep sa scriu si mi-e teama de fericire. Cinci perechi de ochi ma fixeaza; pe mine si foaia mea de hartie. Se-aprinde mai tare lumina plapanda...se stinge. Mi se urmaresc toate miscarile, de parca fiecare ar vrea sa patrunda prin coperta caietului cu privirea, sa isi poata da seama de mazgaliturile mele; fiecare se intreaba cand, probabil, voi pune punct. Apar in fata lor ca scriitorul nebun, luminat de inspiratia finalului grandios al unui roman. Nu inspiratia ma impiedica sa opresc acest condei, ci lumea care se uita disperat la foaia mea din caiet. Nu inspiratia ma face sa scriu, ci existenta imi indruma penita pe hartie. Victorie celor din jur. Sfarsit! Incep cu totii sa se dezmorteasca. Privirile mele zboara pe furis catre fiecare; cu totii pretind ca in caietul meu zac cinci schite caricaturale. Buzele mele se strang intr-un mic suris ironic in coltul gurii...Daca le-as putea picta mutrele confuze! Doar mama imi cunoaste misterul si sta nesinchisita in coltul ei, facandu-mi jocul. Cat o iubesc! Punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu