Dorinta de Craciun.

Anul acesta, mai profund ca oricand, simt ca nu a mai ramas nimic din ceea ce insemna pentru mine odata, Craciunul. Pentru cine, aceasta perioada, nu insemna o adevarata explozie de bucurie, lumina, intalniri, povesti, cadouri, braduti? Crestem sau ne "mecanizam"? Inca o data imi doresc nespus sa redevin copil. Pe atunci, cea mai mare ingrijorare era legata de faptul ca seara de Ajun o petreceam tintuita in pat de emotii, insa bunica repara totul cu fermecata ei cartulie de povesti. Imi privesc plina de compatimire chipul in oglinda si realizez ca privirea, inima si tot sangele cald, au devenit toate prea reci, prea impietrite. De cate ori mi s-a intamplat sa nu primesc ceea ce imi doream cu adevarat de Craciun? Tot timpul, in fiecare an. Nu inteleg de ce pentru mine Craciunul s-a transformat, de cativa ani buni, intr-o teribila perioada care nu imi mai misca niciun sentiment. In fiecare an, se deruleaza aceeasi poveste: acelasi bradut ponosit, impodobit in viteza, aceasi oameni pe care ori ii pierzi, ori ii pastrezi alaturi, aceeasi mama prea grabita, cu sufletul mult prea inchis, acelasi gand ca poate anul asta va fi diferit. Luminitele din bradut nu fac decat sa-mi starneasca doua lacrimi, imi privesc vechiul prieten, cu care am petrecut atatia ani Craciunul. Parca si el e la fel de indiferent; isi misca mustatile si coada dintr-o parte in alta, priveste gales de pe marginea patului, cum se rasucesc ghirlande si globuri in bradut. Pana acum cativa ani si el ne ajuta, anul aceasta e deja prea batran pentru asta. Pana acum cativa ani desfaceam impreuna cadourile, anul acesta deja nu mai avem parte de surprize. Mi-e greu sa cred ca m-am transformat intr-o fiinta pe care nimic nu o mai incanta, mi-e greu sa cred ca aceasta armura absurd de dura, nu se mai poate inlatura. Uneori imi doresc prea acut sa Simt si ajung sa ma oblig; dupa cateva incercari renunt, pentru ca toata fortarea mea e in zadar. Am secatuit de incantare, parca nimic nu se mai poate simti, ca si cum as fi trait totul pana acum. Anul acesta de Craciun, dorinta e simpla, intrucat e aceeasi; decorul e acelasi...ora e aceeasi...chipul, lacrimile si privirile, sunt toate aceleasi: acelasi suflet prost care se roaga tarziu, cu ochii atintiti in steluta care straluceste cel mai tare noaptea, sa fie vindecat. Probabil acelasi suflet care a doua zi se va trezi amagit de un vis frumos si-si va petrece anul urmator sub semnul aceleiasi dorinte.

Poate anul asta...