Iarna mea a inceput cu regretul....
Ma ratacesc in mahalaua larga, ceasul e zece, e tarziu...dar nu e nimeni sa ma vada.
Doar o batrana trece-acum pe strada prea murdara si trage-amarnic dupa ea desaga...
Un mosnegel cam pirpiriu, proaspat iesit de prin vreo crasma, injura de tot neamul lui si-n ochi ma atinteste:
-"Copil nebun!" rasteste clar...De ce nebun?...
In umbra-mi vad tot parul ravasit pe frunte...si dau cu palma peste ochi sa imi inlatur ceata...si simt ce umezi sunt acum...
Mi-e dor, dar nici nu stiu de ce mi-e dor.
De el? De noi?
Incep sa plang, cand o masina mica si murdara...opreste chiar in fata mea:
"Frumoasa fata!", se aude, dar nevazand pe nimeni...ma intorc. Copil nebun? Frumoasa fata?
Cat fals pluteste-n asta mahala! E prea murdara si prea mica pentru visul meu!
M-apuca iar o tuse seaca ce imi sfaram-amar plamanul
Si pe un trunchi m-aplec sa-mi plang iar boala.
Ma doare sufletul ce-l pierd...putin cate putin
Si tremur.
Trec mai departe si ii vad cum mici, se tin de garduri
si-arunca-n mine-njuraturi...toti tiganusii de la bloc.
Ma-ntreb de ce am renuntat tocmai acum..
sa mai admit ca il iubesc?
E totul straniu-n jurul meu si vreau s-ajung acasa...
E prea mic trupul meu...sa imi cuprinda visul mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu