Azi imi e mai dor ca niciodata sa fiu copil. De ce? nici sufletul meu aiurit nu stie. Poate pentru ca atunci totul se reducea la un zambet atat de sincer si atat de plin de sentimente.; pentru ca totul era mai simplu decat acum. Sa cresti e o mare nenorocire; de ce ar vrea cineva sa cunoasca sensul "prejudecatilor", de ce sa ne ascundem tot timpul si de ce sa nu spunem, la fel ca acum cativa ani, tot ce simtim cu adevarat? E greu, intr-adevar...sa te simti presat si dintr-o data...cand esti pe punctul de a vorbi, inima sa inceapa sa iti bata mult prea tare, sa iti loveasca toate simturile, sa rosesti si sa tremuri la spaima ca te-ai putea face de ris, ca ai putea deveni vulnerabil. Imi doresc sa fiu copil...la fel de mult cum imi doresc ca toate lucrurile sa poata fi spuse mai usor...Am devenit prea dependenta de actul de "ascundere".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu