Astazi simt nevoia sa scriu; nu poetic, nu filosofic, nu pretentios. Sa scriu pur si simplu..A trecut ceva vreme si...am realizat ca s-a schimbat ceva esential in fiinta mea. Imi doresc deseori ca lucrurile sa mearga mai usor, ca unele suflete sa ma perceapa asa cum imi doresc...asa cum sunt de fapt. Iubesc oamenii in prezenta carora zambesc, zambesc cu adevarat, insa mai toti sunt prea departe, iar pentru unii din ei, deja nu mai exist.
Imi doresc sa fie primavara..in sufletu-mi si-afara..macar soare si caldura. Mi-e dor de sufletele mele calde, dar acum totul merge intr-un singur sens: tot inainte.
Am realizat ca..cele mai sublime momente sunt acelea pe care nici alergand...nu le mai poti atinge. Cele mai sublime clipe sunt acelea in care ai ris nebuneste, fara sa iti pese de cat de jalnic esti...Cea mai frumoasa clipa ai fost si esti tu, pentru ca jos fiind, mi-ai dat mana, mi-ai atins sufletul, mi-ai sarutat privirea si m-ai ridicat. Dar se pare ca da, clipele frumoase dureaza exagerat de putin.
Datorez multe unor suflete care niciodata nu au stiut decat sa imi fie aproape, asta pana cand egoismul meu a revarsat. Pentru a doua oara in viata mea simt ca se intoarce roata si nu ma mai simt deloc bine in pielea mea. Sunt dimineti in care ma trezesc deplasata, desi imi pare ca nu am visat nimic; sunt zile intregi in care spiritul se mentine la fel de deplasat. Mi-as dori ca sufletul meu sa nu mai fie atat de prost pentru ca...de unul singur nu e capabil de nimic. Mi-as dori ca TU sa poti citi aceste randuri...si sa realizezi momentul meu de slabiciune; dar exista sanse prea multe sa nu faci asta...In orice caz...acum, ca a trecut si iarna...nu am realizat decat un singur lucru: ca m-ai schimbat...dar ca am devenit un om rau odata ce ai disparut.
Nu stiu exact daca am scris aici...ca sa ma disculp...sau pur si simplu am simtit nevoia sa scriu ceva...vreau sa mai scriu doar ca... imi doresc sa mai pot zambi alaturi de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu