Reflectam cam toata viata asupra a ceea ce suntem, insa la final toti realizam ca nu am inteles nimic. Cam asa e si acum inauntrul meu: ma caut si nu ma gasesc. Uneori primesc prea mult, alteori nu primesc nimic, dar niciodata intre. E un privilegiu, pana la urma, ca am fost lasati sa ne modelam viata dupa bunul nostru plac, insa cu cat analizez mai intens situatia mea, cu atat imi dau seama ca imi irosesc minutele in cele mai malefice moduri. Am cazut; dar asta s-a intamplat demult. Ceea ce am omis a fost faptul ca m-am ridicat repejor, doar ca pentru mintea mea, uneori destul de maladiva, a fost prea subtil momentul. Poate ca au avut dreptate in privinta mea, m-am complacut in starea pururi negativa. De cativa ani, sufletul meu a facut cunostinta cu prea multi oameni cu care poate nu trebuia sa faca, sau da? In orice caz, abia acum am realizat, cu putin ajutor, bineinteles, ca de la fiecare in parte am avut de invatat cate ceva, oricat de mult negativism mi-ar fi oferit si, datorita lor sunt astazi ceea sunt: un suflet putin deplasat. Nu demult, cand fiecare minut pentru mine insemna inca un calvar, si-a facut aparitia un suflet care nu mai avea sa vorbeasca precum toti ceilalti din jur; avea sa o faca mult mai dur, in speranta ca ochii mei mari se vor deschide si mai larg. El a fost primul care a renuntat la conceptul de "esti mai puternica decat crezi" si m-a facut sa realizez ca, fiindu-mi frica, nu sunt decat un om slab. Tot prin sufletul asta am invatat ca oricat rau ar zace in jur, e ceva frumos care sa te faca sa uiti. Prin exemple mai mult sau mai putin dramatice, iar asta doar el o va intelege, in mai putin de o luna, desi as putea spune dupa-amiaza, a schimbat un om a schimbat viziunea despre viata si fericire a unui om.
Cel mai de pret lucru pe care l-am invatat si din cauza caruia i-am dat cateva dureri de cap zdravene, l-am realizat abia recent: nu sunt un suflet incapabil. Ba mai mult decat atat, cu vointa pot fi chiar peste puteri de capabila. Prin el, am invatat sa fiu iar un suflet si nu doar un trup reticent. S-ar putea spune ca nu te poti schimba atat de usor, ori ca nu poti realiza unele lucruri atat de repede; insa ar fi cu totul gresit. Se poate. Cu vointa. Seara asta a fost cu adevarat un punct cheie al existentei mele si am argumente solide pentru a sustine asta. Daca cineva mi-ar fi extras cu o seringa toate visele mele din ultimele cinci luni si le-ar fi pastrat cu grija in sticlute mici, apoi le-ar fi privit prin intermediul a cine stie ce inventie, ar fi vazut viata mea de o luna incoace. Azi am realizat ca mi-am trait deja viata in timpul noptii si ca daca realul meu va continua la fel ca visele din vara, ma voi putea considera un suflet reparat. Azi pot sa spun ca sunt fericita pentru ca da, tot in decursul acestei zile am descoperit si ce inseamna cu adevarat fericirea; priveam in jurul meu, nutrind in acelasi timp diverse scenarii in minte, si vedeam cum mii de lucruri frumoase, sensibile, care nu dureaza mult, puse toate la un loc, te fac un om fericit; sunt un suflet fericit .
A trecut mult timp pana sa realizez tot ce am realizat astazi, poate chiar prea mult; sper insa ca nu e un timp irosit, ci unul la care sa pot acum reflecta si intelege toata marea greseala pe care am facut-o prin zidirea unui scut intre mine si lume. Dumnezeu stie de ce mi-a trimis acest suflet si nu voi incerca sa imi explic nimic, ci doar sa ma comport ca atare, asa cum ar fi trebuit sa fac mereu. E uimitor cum uneori te chinui efectiv sa faci un pas, iar alteori, fara sa vrei, faci acel pas si nu mai poti sa-ti stapanesti zambetul de incantare si emotie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu