Sunt eu...cea care in sosonii tricotati isi cauta un drum..
pe glezne mi se incalcesc frunze de toamna...
de toamna maladiva cand iubesti..
dar nu stii ce;
O toamna-n care viata-si pierde-ntruna rostul.
Sunt eu cea care cu o Cola-n mana incerc cu el amurg sa imi decid destinul.
eu care parc-as vrea sa plec, dar timpul nu ma lasa.
Sunt eu..care detin un suflet prost si tot privesc copii pe bicicleta..
cea care mai devreme a privit infatisarea iubitului pierdut,
cea care-admira batrani tinandu-se de mana...
cea care se ascunde-acum de lume...si scrie..isi scrie viata...
pe hartie...
As vrea sa uit, dar parca nici n-am ce..
Poate sa-mi schimb prezentul?
As vrea sa cred ca pot sa-mi iert trecutul...
sa cred ca pot sa ma inspir din tine, dragul meu...
astept...
Nu pot sa spun acum decat ca iubesc o proiectie, o conceptie...o voce.
Poate iubesc o fiinta pe care am iubit-o din totdeauna.
E liniste..nu..muzica. E muzica ce-mi izvoraste din suflet..
si e atat de calma..si calmul ei ma face sa cred ca nu e a mea.
Orasul asta...e superficial si trist.
si am nevoie de iubire pura.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu