Nebunie de seara sau "Un An Nou fericit!"

"Ceea ce la mine se cheama "inima" a inceput sa se agite. Se agita cam tare si ma sperie; asta pentru ca armura mea nu s-a fisurat niciodata, iar lucrul pe care mi-l doresc cel mai putin este ca acest invelis de ignoranta, indiferenta si egoism sa se deterioreze. Cu totii, cred, stim ce ascunde el; cu siguranta nu ne-am dori ca toata seva sa erupa. Nu acum."

Si...incepe nostalgia. E ultima zi din an, cand ne dorim cu totii ca de maine dimineata cand ne trezim sa fim mai buni, mai intelegatori..sa se schimbe totul in bine. Oare? Ei bine..dat fiind faptul ca luna ce tocmai sta sa treaca am fost binecuvantata cu multa inspiratie, iubire si intelepciune...nu pot sa spun decat atat: multumesc, Doamne. Probabil nu doar pentru mine, anul asta mare si sofisticat a trecut destul de bizar. S-au schimbat multe, si totusi nimic. Am realizat multe, si totusi nimic. Am ajuns in ultima lui zi si constat ca: am capatat o armura strasnica in jurul sentimentelor mele, am mai imbatranit cu un an, am mai scris un capitol al viitoarei mele carti. Pentru viata mea de azi inainte...nu imi doresc decat sa fie exact ca pentru mine: putina liniste, putina nebunie, un pic de iubire, iar restul..

.

Un An Nou fericit, tuturor!