visam candva intr-un oras micut
cu tine de mana
ca timpul se opreste-n loc si toate sunt de plastilina.
alergam peste cladiri, casute si gradini,
iar drumuri lungi, intortocheate se incalceau sub noi adesea.
fugeam rizind frenetic de-ntuneric
si ne-ascundeam magnific trupurile in lumina
iar tu sfios prindeai timpul in mana
si-l cufundai in buzunarul alei mele rochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu