Trebuie sa fi trecut ore bune de cand ea parasi liceul si isi croia drum spre casa.Gerul ii zgaria chipul albicios facandu-i firicelele de sange sa alerge frenetic pe sub pielea ei subtire.Simtea o durere strasnica ce ii facea trupul sa sufere de frig.
Privea plina de entuziasm, in urma, cum cizmulitele ei albastrii lasau urme in zapada.Grozav era de prinsa in acea numaratoare, cand se vazu atintita la pamant nu se stie din ce motiv.
Nu avu puterea necesara sa isi ridice trupul inapoi in pozitia initiala.Nesimtind nimic decat raceala palmelor, i se parea confortabil zacand in zapada.Ciorapii ei se destramara in firicele voioase care o faceau sa se simta si mai ridicol.Trecura minute in sir, timp in care ea isi dezmierda trupul cu gheata crancena ce-o apasa de dedesupt.
Reusi intr-un sfarit sa isi ridice privirile.Nimeni nu incerca sa isi abata o privire pe furis macar.Se hotari insa ca trebuie sa-si invinga durerea si sa ajunga repede acasa; altfel ar fi putut degera in mijlocul strazii si nimeni sa nu observe.
Se simtea ciudat, destramata ca de caini, cu zeci de atisoare de sange incalcite fie pe picior, fie pe fata, cu gura scaldata in ceva vinetiu, care la prima atingere ii provoca un tipat de durere.Incerca sa desluseasca motivul luptei. Privi in departare, spre soarele care-i inunda insetat chipul si reusi sa distinga de dupa un imens "alb" o silueta mica, ghidusa si energica pana la extreme.Nu reusea sa vada mai mult.Doar ca acea silueta se indrepta grabit spre ea, dorind parca sa o atace.Pe masura ce se apropia, ea contura cat de cat in acea fantasma un baietel la vreo 4-5 ani, cu chipul scaldat intru totul intr-o caciula imensa.
Baietelul se opri in fata ei, isi scufunda mana in caciula caraghioasa si o fixa pe fata cu acei ochi verzi, imensi si senini.Mima un scarpinat dupa ureche si intinse mana spre ea.Dorea sa-i ofere ajutorul; macar atat dupa ce o facuse sa sufere.
Ea se apleca parinteste spre baietel, ii indeparta "povara" de pe crestet si lasa sa zburde in "coltii de soare" un par valvoi, brunet si carliontat.Parea desprins dintr-o poveste. Un pusti obraznic, cu un nas carn azvarlit fara pic de rusine spre cer, cu ochi mari, negri si cu trei pistrui indrazneti pe nas.
-Ma cheama Andrei, surise el copilareste descoperindu-si cativa dintisori poznasi.Stau la un bloc de aici, pe Hotin....
Si nu mai contenea de insiruit o poveste a adresei lui,timp in care fata il sorbea din priviri ca si cand ar fi cautat toata viata acea minunatie.
-Mama m-a invatat sa spun asa. Ai inteles?Nu?Stiam eu...Hai' ca te duc la ea daca vrei sa-i zici ca te-am lovit....
Fata ii apuca manutele mici si inghetate, le impreuna si le duse la pieptul ei.Atat ii era de drag.Il ridica in brate, in ciuda situatiei precare in care se afla trupul ei.Isi dorea sa il tina toata viata ei pe acel pusti.
-Asta inseamna ca nu ma parasti?
Si baietelul se alese cu un sarut parintesc pe frunte, de care se descotorosi cu o stergere rautacioasa.
-Ce zici de niste prajituri cu lapte?
La auzul acestor cuvinte magice, ochii baietelului licarira puternic in lumina aceea nefireasca a zapezii.Se cobori din stransoarea bratelor ei si plecara amandoi spre casa unde aveau sa deguste cele mai bune prajiturele cu lapte din cate existara vreodata....
Sfarsit.
