Dragostea mea...e ca o aripa de fluture...o aripa care tot creste...si de vantul bate mai tare se destrama...dragostea noastra nici nu e; sau e...si-i ca un fluture...prea zglobie s-o putem prinde si stapani intre noi doi...prea sensibila s-o putem exact simti; stim totusi...ca se afla, acolo undeva...inchisa intr-o sticluta pe mare...si tot se poarta pe valuri mai reci si mai calde, se apropie, ori se departeaza de noi... in speranta ca intr-o buna zi are sa ajunga la mal....
Sarutul tau...e acela pe care doar o data mi-a fost dat sa il intalnesc; in vis...si-atunci zburam impreuna peste copaci...peste flori de cires si era primavara, iar norii ne tineau adapost sa nu ne absoarba cumva...Universul. De teama sa nu piara...ti-am luat sarutul si l-am ascuns in buzunarul rochitei mele, la piept...si ori de cate ori am nevoie de tine ...in palma mea se regaseste tot el...si tot incerc sa-ti simt caldura buzelor cand ma trezesc diminetile din somn...In cele senine o caut in razele de soare, iar cand ploua afara si picuri imi mangaie buza, tot sper ca intr-unul din ei e inca sarutul tau... Noi doi ramanem in continuare prinsi doar in vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu