31, 1, 2.....implinire!

Azi, mai mult ca oricand...realizez cat de impresionant a fost anul care tocmai a trecut. Plin, poate chiar suprasaturat de obstacole, dar atins intotdeauna de optimism. Poate ca nu a fost unul din cei mai buni aproape 20, dar cu siguranta m-a invatat lectii importante legate de prietenie, perseverenta si...sensibilitate. Poate am muncit cat altii in 10 sa reusesc sa ajung la finalul lui, poate cu siguranta as fi putut munci mai mult, dar azi, acum, realizez ca toate piedicile m-au completat...ca om. Am ajuns unde mi-am dorit; am cunoscut oameni minunati, cu un suflet minunat; am reusit sa nu-i pierd pe cei deja existenti. Am invatat ca esentialul nu e in ceea ce cunosti, ci in ceea ce esti- cu tine si cu cei de langa tine. De altfel, am devenit aproape o alta eu. M-am cautat si m-am regasit in zeci de ipostaze in anul care tocmai trece, totusi ipostaza de acum as vrea sa o inramez.

Completa. Azi, acum ma simt fericita. Anul care e pe cale sa inceapa...vreau sa ma gaseasca exact asa cum sunt de fapt: fericita, puternica, sensibila si optimista- completa. 

Va doresc sa aveti cel mai bun si frumos an din viata voastra, iar urmatorul sa va fie si mai si. Va doresc toata sanatatea si fericirea pusa acolo pentru voi, sa realizati lucruri frumoase si sa munciti numai pentru frumos! Va indemn sa va feriti de rele, sa aveti licariri in priviri si suflete calde.

Tousi, mai simplu decat toate frazele intortocheate de mai sus, va doresc sa va gasiti implinirea!

Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Rasarit. Caldura. Lumina

Imi doresc rasaritul sa-si deschida pleoapa odata cu mine, cu noi; ori sa mai zaboveasca alte cateva ore, sa tina lumea in loc, amortita, noua ne dea un ragaz la mai multa iubire. Mi-as dori sa ma pierd pe trupul tau cald inca o viata intreaga, mi-as dori de tine o clipa sa nu ma despart, caci nu stii cand vine clipa cea de pe urma. Daca e sa traim intru vecie, imi doresc sa traiesc numai cu tine, daca e sa murim, iubite, sa murim impreuna. Fericirea noastra pare ca-i fara de margini, sfideaza chiar orice clipa a despartirii. Peronul garii noastre e suferind de atatea saruturi, e trist mereu cand ma vede plecand iar pe tine - imbratisand in zbor chiar si ultima mea rasuflare. Te iubesc cum nu s-a mai iubit si-n alte dati pe-acest pamant, garbov de-atatea feluri de dragoste. De cand e lumea sa iubeasca pare ca s-a chircit ca o stafida, de parca toti indragostitii si-ar trage seva din miezul pamantului. Oare indragostitii sunt inradacinati in pamant, ca niste copaci, si cresc asa, impreuna? De fiecare data cand se naste o iubire cresc alte radacini- adanc infipte in pamant. Si daca iubirea se consuma? Iubirea nu se termina, e un joc fara sfarsit si un drum fara margini, o stare fara limite. De aceea radacinile ei ajung pana in miezul pamantului, unde simt caldura. De aceea se stafideste pamantul, pentru ca iubirile adevarate ii absorb toata caldura.