luni, 23 aprilie 2012

Fragmente n.

Uneori e de ajuns doar sa il privesti; zambetul se asaza involuntar, frumusetea-ti izvorastepe chip fara sa vrei, sau fara sa realizezi. Ti se lumineaza fiinta, iar atunci iti dai seama ca toate astea...inseamna ceva; ceva mai mult...Fericire, desi nu-s decat o adiere, o zgarietura-n piele si dureaza doar cat o geana ridicata in lumina. A durat totusi...ceva mai mult.
Sentiment de detasare. Zi buna. Sau nu; mai mult sau mai putin. Este vorba despre fericirea aparenta si despre valul care te tranteste de pamant. Imi doresc sa regasesc figura de care am nevoie...sufletul pe care poate l-am pierdut pentru totdeauna. Ma ingrozesc ca mi-am transformat arta in "Jurnalul unui suflet prost"; nu as fi vrut asta. M-a dat astazi valul de pamant pana l-a fisurat, iar cele trei cafele mi-au pulsat cafeina lichida prin vene toata ziua... in loc de sange. Imi doresc sa revin la Mine, dar nu am mai reusit asta de ceva vreme...incepe sa se piarda imaginea clara. Difuz.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu