Mi-am reintregit sufletul de ceva vreme..
un suflet prost care a tot plans...
Mi-am recapatat chiar si zambetul
colorat; care cine stie pe unde fugise..
M-am privit in oglinda
si-am izbucnit in plans si in ris apoi...
Te iubesc.
Ma gandesc la privirea ta
la fel de des cum si respir..
si iar te iubesc..
Nu stiu cum te-am gasit..
cand ma uit la tine
dulce, cu aroma de toamna.
Ma-ntreb ce ar fi toamna fara tine...
te-as prinde de mana oricand
si as fugi cu tine departe;
pe sarme, pe acoperisuri de case..
pe nori, sa te sarut.
tu sa ma tii strans alaturi
si sa-mi zambesti.
TU, esti motivul meu;
tu cu privirea ta adanca...
in mainile tale mi-as scufunda zi de zi obrajii, si gura..
fiinta..
pe buzele tale mi-as pierde cam incontinuu sarutul;
in vocea ta m-as scalda viata intreaga.
Cam asta insemni acum
pentru un suflet prost...
Cine stie...
cine stie cat vei mai insemna...
tu esti motiv al inspiratiei mele,
tu ma inspiri...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu