Într-o nu ştiu care doară

Când luna se-nţeapa-ntr-o stea
şi-n juru-i palpita o sevă albastră
Un sânge-aristocrat
De prinţ, ori de rege..
E noapte!
Iar când e noapte
Pe pielea ei albă,
De lapte
Dansează o limbă ascuţită-
de vânt
tăindu-i pe faţă
senin şi timid
urme de raze,
pe coapse
fierbinte, cuvinte de vară...
măiastră.
Când buzele-i cărnoase
zvâcnesc pe perna udă
de ploaie, sudoare
de vise murdare
O inimă-i zace împachetată-n vene
şi oase şi carne şi piele
cu gândul la tine.
La ochii tăi tiranici,
greoi de iubire.
Iubire?
Iubire.
Greoi de iubire...
şi ochii..şi gura
şi inima ta,
coapsa şi pieptul
şi gâtul tau subţire,
la tine toate, iubite,
zvâcnesc de iubire, nebunie!
Nebunie?
Nebunie.
Când tu adormi plăcut
În imaginea-i pură
De zână.
Da, de zână...
Cu piele de spumă,
şi unghii de scoică,
păr de lumină
şi ochi de...
Ochi de frunză verde
de nufăr
sau lotus,
pin,
brad,
sau tei,
sau verde ca iarba !
un verde sălbatic nestăvilit
de vise!
Când tu te joci cuminte
în părul ei molatec ,
uscat, firav
şi dătător de viaţă,
Atunci e letargie!
Când îi striveşti forţat
un scurt sărut pe buze
şi-ţi satisfaci avântul
de june-n şaişpe ani
Când nemilos în colţii-ţi albi
îi frângi o buză
şi-a pradei sevă dulce
ţi-i colorează-n roşu...
Atunci...
e frenetica dorinţă.
De ale tale degete îi gâdilă pielea
tandru,
duios,
cuminte,
sfios,
De bucheţele din epiderma-i
subţire-mbujorată
tresaltă..
E iubire!
În loc de iubire,
Am primit un băiat !
Un băiat?
da, băiat!
Ce baiat...
Subţire, sfios,
cuminte, iubit...
Oare el e iubire?
Iubire?
Da, iubire!
O fi !
Nu, sigur e!